cartator (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CARTATÓR, -OÁRE, cartatori, -oare, s. m. și
f. Persoană care cartează (
1) corespondența. –
Carta +
suf. -tor.cartator (Dicționar de neologisme, 1986)CARTATÓR, -OÁRE s.m. și f. Funcționar care execută operații de cartare. [<
carta +
-tor].
cartator (Marele dicționar de neologisme, 2000)CARTATÓR, -OÁRE s. m. f. funcționar care execută operații de cartare (1, 2). (< carta + -tor)
cartator (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CARTATÓR, -OÁRE, cartatori, -oare, s. m. și
f. Persoană care cartează (
1) corespondența. —
Carta +
suf. -
tor.