cartare - explicat in DEX

cartare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CARTÁRE, cartări, s. f. 1. Acțiunea de a carta și rezultatul ei. 2. Urmărire pe teren și transpunere, prin semne și prin culori convenționale, pe hărți topografice, a răspândirii și a caracterelor diferitelor elemente din natură (roci, formațiuni geologice, ape, soluri, animale etc.) – V. carta.

cartare (Dicționar de neologisme, 1986)
CARTÁRE s.f. Acțiunea de a carta și rezultatul ei; (spec.) serviciu poștal unde se cartează scrisori. [< carta].

cartare (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
CARTARE (‹ carta) s. f.1. Totalitatea operațiunilor de urmărire și delimitare în teren și de transpunere, prin semne și culori convenționale, pe hărți topografice sau fotograme a răspândirii și a caracterelor diferitelor elemente din natură (roci și formațiuni geologice, forme de relief, ape subterane, soluri, plante, animale etc.). 2. Operație de repartizare, grupare (la poștă) a scrisorilor după adresele destinatarilor. ♦ Cartarea vagoanelor = distribuirea vagoanelor în depou sau într-un atelier de cale ferată, gruparea lor pe liniile de descărcare și trecerea lor într-o schemă pentru a fi identificate rapid.

cartare (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
CARTÁRE, cartări, s. f. Acțiunea de a carta.

cartare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
cartáre s. f., g.-d. art. cartắrii; pl. cartắri

cartare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CARTÁRE, cartări, s. f. 1. Acțiunea de a carta și rezultatul ei. 2. Urmărire pe teren și transpunere, prin semne și prin culori convenționale, pe hărți topografice, a răspândirii și a caracterelor diferitelor elemente din natură (roci, formațiuni geologice, ape, soluri, animale etc.). — V. carta.