cartaginez (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CARTAGINÉZ, -Ă, cartaginezi, -e, s. m. și
f.,
adj. 1. S. m. și
f. Persoană care făcea parte din populația vechii Cartagine sau era originară de acolo; pun.
2. Adj. Care aparține Cartaginei sau locuitorilor ei, privitor la Cartagina sau la locuitorii ei; punic. –
Cartagina (
n. pr.) +
suf. -ez. Cf. fr. Carthaginois.cartaginez (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)cartaginéz adj. m.,
s. m.,
pl. cartaginézi; adj. f.,
s. f. cartaginéză, pl. cartaginézecartaginez (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CARTAGINÉZ, -Ă, cartaginezi, -e, s. m. și
f.,
adj. 1. S. m. și
f. Persoană care făcea parte din populația vechii Cartagine sau era originară de acolo; pun.
2. Adj. Care aparține Cartaginei sau cartaginezilor (1), privitor la Cartagina ori la cartaginezi; punic. —
Cartagina (
n. pr.) +
suf. -ez. Cf. fr. Carthaginois.