cârpă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CÂRPĂ, cârpe, s. f. Bucată de pânză sau de stofă (veche), folosită de obicei în gospodărie (la ștergerea prafului, a vaselor etc.), ca materie primă în industria hârtiei etc. ♦ Scutec. ♦
Fig. Om fără personalitate, care face întotdeauna orice i se spune. – Din
bg. kărpa, scr. krpa.