carp (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CARP s. n. Grup de opt oase mici care alcătuiesc scheletul încheieturii mâinii, articulându-se cu oasele antebrațului și metacarpului. – Din
fr. carpe, lat. carpus.carp (Dicționar de neologisme, 1986)-CARP v.
carpo-.
carp (Dicționar de neologisme, 1986)CARP s.n. Ansamblu format din cele opt oscioare care alcătuiesc articulația dintre antebraț și palmă. [< fr.
carpe, cf. gr.
karpos].
carp (Marele dicționar de neologisme, 2000)CARP1 s. n. ansamblu de opt oase mici, care alcătuiesc articulația dintre antebraț și palmă. (< fr.
carpe, gr.
karpos)
carp (Marele dicționar de neologisme, 2000)-CÁRP2 elem. carpo-
carp (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)CARP, Petre P. (1837-1919,
n. Iași), publicist și om politic român. Junimist; șeful Partidului Conservator (1907-1912). A fundamentat programul politic al Partidului Conservator, cunoscut sub numele de „Era nouă”. De mai multe ori ministru sau
prim-min. (1900-1901, 1910-1912). Adept al participării României la primul război mondial alături de Puterile Centrale. Activitate de cronicar literar și dramatic; traduceri.
carp (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))CARP s. n. Ansamblu de opt oase mici care alcătuiesc articulația dintre antebraț și palmă. –
Fr. carpe (
lat. lit. carpus).
carp (Dicționaru limbii românești, 1939)*carp n., pl.
urĭ (vgr.
karpós, fruct, carp).
Anat. Oasele dintre metacarp și antebraț, la încheĭetura pumnuluĭ.
carp (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!carp1 (nume etnic)
s. m.,
pl. carpicarp (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)carp2 (grup de oase)
s. n.