cârpă - explicat in DEX

cârpă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CÂRPĂ, cârpe, s. f. Bucată de pânză sau de stofă (veche), folosită de obicei în gospodărie (la ștergerea prafului, a vaselor etc.), ca materie primă în industria hârtiei etc. ♦ Scutec. ♦ Fig. Om fără personalitate, care face întotdeauna orice i se spune. – Din bg. kărpa, scr. krpa.

cârpă (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
cârpă, cârpe s. f. 1. (deț.) scrum obținut prin arderea unei cârpe, păstrat într-o cutie de tablă, folosit ulterior la aprinderea țigărilor. 2. individ lipsit de personalitate / ușor de manipulat.

cârpă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
cấrpă s. f., g.-d. art. cấrpei; pl. cấrpe

cârpă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
cârpă f. 1. bucată de stofă, veche și uzată; 2. bucată de pânză de șters mobile, vase; 3. maramă (in Oltenia, Tr. și Mold.). [Slav. KRŬPA].

cârpă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CẤRPĂ, cârpe, s. f. Bucată de pânză sau de stofă (veche), folosită de obicei în gospodărie (la ștergerea prafului, a vaselor etc.), ca materie primă în industria hârtiei etc. ♦ Scutec. ♦ Fig. Om fără personalitate, care face întotdeauna orice i se spune. — Din bg. kărpa, sb. krpa.