carol (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)CAROL, numele mai multor împărați ai Sfîntului Imperiu Roman de Națiune Germană. Mai importanți:
1. C. IV (1355-1378); a promulgat „Bula de Aur” (1356) și a înființat universitățile din Praga (1348) și din Viena (1365).
2. C. V v. Carol V(
Carol Quintul).
3. C. VI (1711-1740); a purtat, fără succes războaie împotriva Franței și Turciei; a promulgat
Pragmatica Sancțiune din 1713.carol (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)CAROL, numele mai multor regi ai Franței. Mai importanți:
1. C. III cel Simplu (898-923). A cedat, în 911, șefului normand Rollon, partea de NV a Franței (ducatul Normandiei) și a alipit Lorena; detronat în urma unei răscoale a marilor feudali.
2. C V cel Înțelept (1364-1380). În timpul regenței sale (1365-1364) a avut loc răscoala orășenească condusă de Etiénne Marcel și
Jacqueria (1358) și s-a semnat armistițiul anglo-francez de la Brétigny (1360); începînd din 1369, armata franceză, sub conducerea lui Du Guesclin, a recucerit de la englezi aproape întregul teritoriu ocupat.
3. C. VII (1422-1461). A înfăptuit o serie de reforme (constituirea armatei permanente, organizarea finanțelor) și a încheiat victorios, cu sprijinul Ioanei d’Arc, Războiul de 100 de Ani.
4. C X (1824-1830), exponent al reacțiunii feudale din timpul Restaurației. Detronat de Revoluția din 1830.
carol (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)CAROL, numele a patru regi ai Spaniei.
C. I v. Carol V (Carol Quintul). C. II (1665-1700). A domnit sub tutela unei camarile; înfrînt în războaiele cu Franța, a pierdut Flandra franceză și Franche-Comté.
C. III (1759-1788). A promovat o politică absolutist-iluministă, înfăptuind numeroase reforme.
C. IV (1788-1808). S-a aflat sub influența favoritului reginei, Manuel Godoy; constrîns de Napoleon I să abdice.
carol (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)CAROL, numele mai multor regi ai Suediei. Mai importanți:
C. XII (1697-1718). Fiul lui Carol XI. A continuat politica absolutistă a tatălui său, a luptat în Războiul Nordic (1700-1721) împotriva Rusiei, Poloniei și Danemarcei, în care a obținut victoria de la Narva (1700) asupra rușilor, dar a fost înfrînt la Poltava (1709) de Petru cel Mare. A murit la asediul cetății Fredrikshald (1718).
carol (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)CAROL, numele mai multor regi ai Navarrei. Mai importanți:
C. II cel Rău (1349-1387). A înăbușit
Jacqueria (1358) în Franța și a fost aliat al englezilor în Războiul de 100 de Ani.
2. C. III (cel Nobil) (1387-1425). A dus o politică de reorganizare a statului.
carol (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)CAROL, numele a doi regi ai Marii Britanii și Irlandei din dinastia Stuart:
C. I (1625-1649), fiul lui Iacob I. Domnind în mod absolutist, și-a atras ostilitatea maselor populare, a burgheziei, a noii nobilimi și a parlamentului, care au dezlănțuit Revoluția Burgheză din Anglia; înfrînt de armata revoluționară condusă de O. Cromwell, a fost prins, judecat și executat.
C. II (1660-1685), fiul lui Carol I. A restaurat absolutismul și a dus o politică externă favorabilă intereselor Franței, creîndu-și astfel o ostilitate crescîndă în Anglia.
carol (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)CAROL, numele a doi suverani ai României din familia de Hohenzollern-Sigmaringen.
Carol I (1839-1914,
n. Sigmaringen), domnitor (1866-1881) și rege al României (1881-1914).
M. de onoare al
Acad. (1867). Ofițer în armata prusiană. Ales după detronarea principelui Al. I. Cuza, prin plebiscit la 10 mai 1866. Regele
C. I a implicat România în conflictul oriental din 1876-1878 în vederea dobîndirii independenței țării. La 10 mai 1877, a sancționat hotărîrea Parlamentului României de declarare a independenței țării (9 mai 1877) instituind în aceeași zi ordinul „Steaua României”. La cererea expresă a comandamentului rus,
C. I a luat conducerea efectivă a trupelor româno-ruse din fața Plevnei la 21 aug. 1877. Ca urmare a războiului, România și-a dobîndit independența de stat, recunoscută, ulterior, de Marile Puteri.
C. I a favorizat încheierea tratatului politico-militar secret cu Austro-Ungaria (1883), la care au aderat ulterior Germania și Italia. A adoptat însă o politică contrară Puterilor Centrale în timpul războaielor balcanice (încheiate cu Pacea de la București din 1913). La declararea primului război mondial s-a supus hotărîrii Consiliului de Coroană din 3 august 1914 care a respins aplicarea tratatului secret din 1883 și a decis neutralitatea armată a României. Suveran constituțional, sobru și sever, și-a legat numele de acte importante ale istoriei moderne românești. A contribuit la consolidarea instituțiilor democratice ale statului. Căsătorit cu Elisabeta de Wied, fără descendenți,
C. I a hotărît (1880) adoptarea nepotului său
Ferdinand de Hohenzollern, care i-a succedat la tron în 1914. A murit la Sinaia, fiind înmormîntat la Curtea de Argeș. Memorii.
C. II (1893-1953,
n. Sinaia), rege al României (1930-1940). Fiul mai mare al regelui Ferdinand și al reginei Maria.
M. de onoare al
Acad. (1921). În perioada 1918-1927 a renunțat de mai multe ori la calitatea de moștenitor al tronului, părăsind țara. Sosit incognito (6 iun. 1930), a fost proclamat rege de Parlament. A manifestat o precupare specială pentru dezvoltarea economică a României și pentru viața culturală; a menținut alianța cu puterile occidentale democratice. Pe plan intern a acționat pentru dezbinarea și discreditarea partidelor politice; a instaurat, la 10 febr. 1938, regimul monarhiei autoritare. Măsurile adoptate (o nouă constituției, dizolvarea partidelor politice, înființarea Frontului Renașterii Naționale, reforma administrativă, a vieții parlamentare etc.) nu au putut asigura stabilitatea noului regim. Grava deteriorare a vieții internaționale, izbucnirea celui de al doilea război mondial au dus la izolarea completă a României și la grava amputare teritorială în vara anului 1940, prin ocuparea Basarabiei și N Bucovinei de către Armata Roșie, pierderea NV Transilvaniei anexat Ungariei și a Cadrilaterului în favoarea Bulgariei. În acest context,
C. II a fost nevoit să abdice (6 sept. 1940) și să părăsească țara. Căsătorit cu Ioana (Zizi) Lambrino (1918), principesa Elena (1921), fiica regelui Greciei, mama regelui Mihai I, și Elena Lupescu (1947). A murit la Estoril (Portugalia) și a fost înmormîntat în cimitirul regal al mănăstirii São Vicente (Lisabona). Memorii („Jurnal politic”, pentru anii 1937-1951, nepublicat).
carol (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)Carol (Principele) m. moștenitor prezumptiv al coroanei României; fiul cel mai mare al regelui Ferdinand; născut la 15 Oct. 1893, căsătorit în 1921 cu principesa Elena de Grecia. A luat o parte activă la răsboiul austro-român din 1916-1918. În 1925, Principele Carol renunță la toate drepturile sale ereditare, înlocuit fiind prin fiul său Mihaiu. [V. acest nume].
carol (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)Carol m. numele mai multor regi ai Franței:
1. Carol Martel, învingătorul emiruiui Abderaman (690-741);
2. CAROL I sau CAROL MAGNU (
Charlemagne), regele Franței și împăratul Occidentului, învinse pe Saxoni, se luptă cu Sarazini, fundă scoale și publică legi (743-814);
3. Carol II (
Pleșuvul), regele Franței și împăratul Germaniei (840-877);
4. CAROL CEL GROS, fiul lui Ludovic Germanicul, reuni toată monarhia lui Carol Magnu (884-887);
5 CAROL III (
cel Simplu), cedă Normandia și muri în închisoare (893-929);
6. CAROL IV (
cel Frumos), ultimul rege din ramura Capetingilor (1322-1328);
7. CAROL V (
cel înțelept), recuceri o parte a Franței dela Englezi (1364-1380);
8. CAROL VI, fiul lui Carol V (1380-1425);
9. CAROL VII, mântui Franța cu ajutorul Ioanei d’Arc (1422-1461);
10. CAROL VIII, cuceri regatul Neapolei (1483-1498);
11. CAROL IX, care ordonă măcelul din noaptea sfântului Barthélemy (1560-1574):
12. CAROL X, fratele lui Ludovic XVI, pierdu tronul (1824-1830).
carol (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)Carol m. numele mai multor împărați ai Germaniei:
1. CAROL I sau CAROL MAGNU, CAROL II PLEȘUVUL și Carol III CEL GROS (v.
mai sus);
2. CAROL IV, autorul unei Bule de aur, constituțiune care regula alegerea împăraților (1347-1378);
3. CAROL V (
Carol Quintul), rivalul lui Francisc I, rege al Spaniei sub numele de CAROL I (1516), împărat dela 1519-1555, când abdică și muri în 1558;
4. CAROL VI, împărat (1711-1740);
5. CAROL VII, sau
Carol Albert, duce de Bavaria, apoi împărat (1742-1745).