carnalit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CARNALÍT s. n. Amestec natural de clorură de potasiu și de magneziu, folosit ca îngrășământ chimic. – Din
fr. carnallite.carnalit (Dicționar de neologisme, 1986)CARNALÍT s.n. Clorură naturală de potasiu și de magneziu. [< fr.
carnalite].
carnalit (Marele dicționar de neologisme, 2000)CARNALÍT s. n. mineral, clorură de magneziu și potasiu. (< fr.
carnalite)
carnalit (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)CARNALIT (‹
fr. {i}; {s}
von Carnall)
s. n. Clorură naturală hidratată de magneziu și potasiu, translucidă, ușor solubilă, folosită pentru extragerea magneziului, la prepararea clorurii de potasiu și ca îngrășămînt al solurilor. Se formează prin precipitare chimică, în lagune marine sau în lacuri sărate bogate în magneziu și potasiu, în regim de intensă evaporare, și în orizonturile superioare ale zăcămintelor de sare gemă.
carnalit (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))CARNALÍT s. n. Amestec natural de clorură de potasiu și de magneziu, din care se extrag săruri de potasiu. –
Fr. carnallite.carnalit (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)carnalít s. n.carnalit (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CARNALÍT s. n. Amestec natural de clorură de potasiu și de magneziu, folosit ca îngrășământ chimic. — Din
fr. carnallite.