carnație (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CARNÁȚIE, carnații, s. f. Coloritul și structura pielii unei persoane. – Din
fr. carnation.carnație (Dicționar de neologisme, 1986)CARNÁȚIE s.f. Coloritul și structura pielii unei persoane. [Gen.
-iei. / < fr.
carnation].
carnație (Marele dicționar de neologisme, 2000)CARNÁȚIE s. f. coloritul și structura pielii unei persoane. (< fr.
carnation)
carnație (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))CARNÁȚIE, carnații, s. f. (Rar) Coloritul și structura pielii unei persoane. –
Fr. carnation.carnație (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)carnáție (-ți-e) s. f.,
art. carnáția (-ți-a), g.-d. art. carnáției; pl. carnáții, art. carnáțiile (-ți-i-)carnație (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CARNÁȚIE, carnații, s. f. Structura, consistența și coloritul pielii unei persoane. — Din
fr. carnation.