cârn (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CÂRN, -Ă, cârni, -e, adj. 1. (Despre nas, rar despre bot) Mic, scurt și cu vârful ridicat puțin în sus. ♦ (Despre oameni, rar despre animale; adesea substantivat) Care are nasul sau botul cârn (
1).
2. Fig. (Despre obiecte) Cu vârful strâmbat, îndoit în sus;
p. ext. strâmb. – Din
sl. krŭnŭ.