carmuire - explicat in DEX



cârmui (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CÂRMUÍ, cârmuiesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) conduce, a (se) guverna, a (se) administra. 2. Tranz. (Rar) A conduce cu ajutorul cârmei. – Cârmă + suf. -ui.

Alte cuvinte din DEX

CARMUI CARMIT CARMIRE « »CARMUITOARE CARMUITOR CARN