cârjă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CẤRJĂ, cârje, s. f. 1. Băț cu partea superioară bifurcată, fixată sub braț, de care se sprijină în timpul mersului oamenii infirmi.
2. Baston (încovoiat în partea superioară);
spec. baston care servea ca simbol al puterii sau care servește ca simbol al unei demnități.
3. (
Anat.; în sintagma)
Cârja aortei = porțiunea curbată pe care o prezintă artera, după ieșirea din inimă. [
Pl. și:
cârji] – Din
sl. kryži „cruce”.