caritabil - explicat in DEX

caritabil (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CARITÁBIL, -Ă, caritabili, -e, adj. Care manifestă caritate; milos, generos. – Din fr. charitable.

caritabil (Dicționar de neologisme, 1986)
CARITÁBIL, -Ă adj. Milos; generos; caritativ. [După fr. charitable].

caritabil (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CARITÁBIL, -Ă adj. milos; generos; caritativ. (< fr. charitable)

caritabil (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
CARITÁBIL, -Ă, caritabili, -e, adj. Care manifestă caritate; milos, generos. – După fr. charitable.

caritabil (Dicționaru limbii românești, 1939)
*caritábil, -ă adj. (fr. charitable; it. caritatévole). Rar. Milos, care dă de pomană. Care pleacă din caritate: sentimente caritabile. Adv. În mod caritabil.

caritabil (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
caritábil adj. m., pl. caritábili; f. caritábilă, pl. caritábile

caritabil (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
caritabil a. care are caritate pentru aproapele său, milostiv.

caritabil (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CARITÁBIL, -Ă, caritabili, -e, adj. Care manifestă caritate; milos, generos. — Din fr. charitable.