caritate - explicat in DEX

caritate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CARITÁTE s. f. Atitudine miloasă, plină de generozitate față de cineva; filantropie. ◊ Soră de caritate = soră de ocrotire; infirmieră. – Din fr. charité, lat. caritas, -atis.

caritate (Dicționar de neologisme, 1986)
CARITÁTE s.f. Atitudine de milă afectată, prin care cei avuți vor să pară generoși, dând pomeni. ♦ Generozitate, filantropie. [< lat. caritas, cf. it. carità].

caritate (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
caritáte (-ắți), s. f. – Atitudine miloasă, filantropie. Lat. charitatem (sec. XIX). – Der. caritabil, adj., din fr. charitable.

caritate (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CARITÁTE s. f. atitudine miloasă, plină de generozitate față de cineva; filantropie. (< fr. charité, lat. caritas)

caritate (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
CARITÁTE s. f. Atitudine miloasă, plină de generozitate față de cineva; filantropie. ◊ (Ieșit din uz) Soră de caritate = soră de ocrotire; infirmieră. – Fr. charité (lat. lit. caritas, -atis).

caritate (Dicționaru limbii românești, 1939)
*caritáte f. (lat. cáritas, -átis, d. carus, scump, ĭubit). Ĭubire de Dumnezeŭ saŭ de oamenĭ. Milă. Pomană. Soră de caritate, călugăriță din congregațiunea instituită la 1607 de Vincențiŭ de Paul p. ajutarea săracilor și bolnavilor. Bĭuroŭ de caritate, unde se distribue ajutoare nevoĭașilor. Dame de caritate, acelea care secundează bĭurourile de caritate.

caritate (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
caritáte s. f., g.-d. art. caritắții

caritate (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
caritate f. iubirea lui D-zeu și a aproapelui: credința, speranța și caritatea sunt cele trei virtuți teologale.

caritate (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CARITÁTE s. f. Atitudine miloasă, plină de generozitate față de cineva; filantropie. ◊ Soră de caritate = soră de ocrotire; infirmieră. — Din fr. charité, lat. caritas, -atis.