cariochineză (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CARIOCHINÉZĂ s. f. Mod de înmulțire a celulelor plantelor și animalelor, caracterizat prin transformări în structura nucleului; mitoză. [
Pr.:
-ri-o- –
Var.:
cariocinéză s. f.] – Din
fr. kariokinèse.