carilon (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CARILÓN, carilonuri, s. n. Instrument muzical la care se pot executa melodii cu ajutorul unor clopote sau al unor lame acordate la anumite tonuri. – Din
fr. carillon.carilon (Dicționar de neologisme, 1986)CARILÓN s.n. Instrument muzical la care se pot executa arii cu ajutorul unor clopote sau al unor lame acordate la anumite tonuri. [Pl.
-nuri. / < fr.
carillon].
carilon (Marele dicționar de neologisme, 2000)CARILÓN s. n. 1. orologiu din turnul unor catedrale dintr-un grup de clopote. 2. instrument muzical la care se pot executa arii, cu ajutorul unor clopoței sau lame acordate la anumite tonuri. 3. piesă scrisă pentru un astfel de instrument. (< fr.
carillon)
carilon (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)carilón s. n.,
pl. carilónuricarilon (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CARILÓN, carilonuri, s. n. Instrument muzical la care se pot executa melodii cu ajutorul unor clopote sau al unor lame acordate la anumite tonuri. — Din
fr. carillon.