cargan (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CARGÁN, cargane, s. n. Fibră proteică, obținută din cazeină. –
Et. nec.cargan (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)cargán s. n.,
pl. cargánecargan (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CARGÁN, (
2)
cargane, s. n. 1. Fibră textilă proteică, obținută din cazeină.
2. Sortiment de cargan (1). —
Et. nec.