careu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CARÉU, careuri, s. n. 1. Mod de așezare în formă de pătrat a unor persoane sau obiecte.
2. Suprafață a terenului de fotbal, de tenis etc., marcată cu alb, care delimitează anumite zone în câmpul de joc, și în cadrul căreia se aplică unele reguli speciale.
3. Încăpere la bordul unei nave folosită ca sală de mese, de lectură și de recreație pentru ofițeri.
4. (La unele jocuri de cărți) Grup de patru cărți de aceeași valoare. – Din
fr. carré.careu (Dicționar gastronomic explicativ, 2003)CAREU, careuri, s.n. (În gastronomie) Piesă constând dintr-un ansamblu de 7-9 cotlete (de vițel, de batal, de miel, de porc), legate în formă de spalier sau coroană, fripte sau brezate; fr.
carrée; germ.
Karree.careu (Dicționar de neologisme, 1986)CARÉU s.n. 1. Așezare în formă de pătrat a unor persoane, a unor obiecte etc. ♦ Fiecare dintre pătratele care alcătuiesc un caroiaj.
2. Porțiune pătrată, marcată cu alb, a terenului pe care se desfășoară un joc; (
p. ext.) teren de sport.
3. Pătrat de cuvinte încrucișate.
4. (
Mar.) Încăpere pe o navă servind ca sală de mese, de lectură sau de recreație pentru ofițeri.
5. Grup de patru cărți de aceeași valoare (la unele jocuri de cărți).
6. (
Arhit.) Parte a unei biserici unde nava se intersectează cu transeptul. [Pl.
-euri-, -ee. / < fr.
carré].
careu (Marele dicționar de neologisme, 2000)CARÉU s. n. 1. așezare în formă de pătrat. ◊ fiecare dintre pătratele care alcătuiesc un caroiaj. 2. încăpere pe o navă pentru adunări, studii și servitul mesei. 3. suprafața marcată a terenului de fotbal, de tenis etc.; (p. ext.) teren de sport. 4. pătrat de cuvinte încrucișate. 5. formație de patru cărți de aceeași valoare (la unele jocuri). 6. parte a unei biserici unde nava se intersectează cu transeptul. (< fr.
carré)
careu (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))CARÉU, careuri, s. n. 1. Mod de așezare în formă de pătrat a unor persoane sau obiecte; persoane sau obiecte așezate în acest fel.
2. Porțiune în formă de pătrat a terenului de fotbal, de tenis etc., marcată cu alb, pe care jocul se desfășoară după norme speciale.
3. (La unele jocuri de cărți) Grup de patru cărți de aceeași valoare. –
Fr. carré.careŭ (Dicționaru limbii românești, 1939)*caréŭ n., pl.
ée și
éurĭ (fr.
carré, d. lat.
quadratum, pătrat. V.
pătrat).
Barb. Pătrat (ca așezare a uneĭ trupe de infanterie, la dans și ca desemn pe stofe). – Pe la 1800
careá, pl.
ele (rus.
karé).
careu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)caréu s. n.,
art. caréul; pl. caréuricareu (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)careu n.
l. batalion sau trupă de infanterie așezată pe patru fronturi spre a se împotrivi atacurilor dușmanului;
2. tot ce are forma unui pătrat:
careu de danț (= fr.
carré).
careu (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CARÉU, careuri, s. n. 1. Mod de așezare în formă de pătrat a unor persoane sau obiecte.
2. Suprafață a terenului de fotbal, de tenis etc., marcată cu alb, care delimitează anumite zone în câmpul de joc și în cadrul căreia se aplică unele reguli speciale;
p. ext. teren de sport.
3. Încăpere la bordul unei nave folosită ca sală de mese, de lectură și de recreere pentru ofițeri.
4. (La unele jocuri de cărți) Grup de patru cărți de aceeași valoare. — Din
fr. carré.