carcan (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CARCÁN, carcane, s. n. Guler de fier cu care răufăcătorii erau legați la stâlpul infamiei, în Franța. – Din
fr. carcan.carcan (Dicționar de neologisme, 1986)CARCÁN s.n. Guler de fier cu care erau legați în Franța răufăcătorii la stâlpul infamiei. [< fr.
carcan, cf. v.germ.
querca – gât].
carcan (Marele dicționar de neologisme, 2000)CARCÁN s. n. guler de fier cu care erau legați în Franța răufăcătorii la stâlpul infamiei. (< fr.
carcan)
carcan (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)carcán s. n.,
pl. carcánecarcan (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CARCÁN, carcane, s. n. Guler de fier cu care răufăcătorii erau legați la stâlpul infamiei, în Franța. — Din
fr. carcan.