carcalete - explicat in DEX

carcalete (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CARCALÉTE s. n. Băutură preparată din vin, sirop și sifon. – Et. nec.

carcalete (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
carcaléte¹ / carcaléț (persoană, insectă) s. m., pl. carcaléți

carcalete (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
CARCALÉTE s. n. Băutură preparată din vin, sirop și sifon.

carcalete (Dicționaru limbii românești, 1939)
carcaléte și -éț m. (bg. skakalec, lăcustă). Sud. Om fără căpătîĭ (în est „amant”). Șpriț compus din sirop, vin, apă gazoasa [!] și puțin rom (numaĭ forma -ete).

carcalete (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
carcaléte² (băutură) s. n.

carcalete (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CARCALÉTE s. n. Băutură preparată din vin, sirop și sifon. — Et. nec.