carboxihemoglobină (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CARBOXIHEMOGLOBÍNĂ s. f. Combinație stabilă între oxidul de carbon și hemoglobină, care se formează în timpul intoxicației cu oxid de carbon. – Din
fr. carboxyhémoglobine.carboxihemoglobină (Dicționar de neologisme, 1986)CARBOXIHEMOGLOBÍNĂ s.f. Compus oarecum stabil care se formează în sânge din oxidul de carbon și din hemoglobină, aceasta devenind inutilizabilă pentru transportul oxigenului. [< fr.
carboxyhémoglobine].
carboxihemoglobină (Marele dicționar de neologisme, 2000)CARBOXIHEMOGLOBÍNĂ s. f. compus stabil care se formează în sânge din oxidul de carbon și hemoglobină. (< fr.
carboxyhémoglobine)
carboxihemoglobină (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!carboxihemoglobínă (car-bo-, -mo-glo-/carb-o-) s. f.,
g.-d. art. carboxihemoglobíneicarboxihemoglobină (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CARBOXIHEMOGLOBÍNĂ s. f. Combinație stabilă între monoxidul de carbon și hemoglobină, care se formează în timpul intoxicației cu acest gaz. — Din
fr. carboxyhémoglobine.