carboxil (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CARBOXÍL, carboxili, s. m. (
Chim.) Grupare funcțională monovalentă, caracteristică acizilor organici. – Din
fr. carboxyle.carboxil (Dicționar de neologisme, 1986)CARBOXÍL s.m. Grupare funcțională monovalentă, caracteristică acizilor organici. [< fr.
carboxyle].
carboxil (Marele dicționar de neologisme, 2000)CARBOXÍL s. m. grupare funcțională monovalentă, în acizii organici. (< fr.
carboxyle)
carboxil (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CARBOXÍL, carboxili, s. m. (
Chim.) Grupare funcțională compusă constituită dintr-o grupă carbonil și o grupă hidroxil, caracteristică acizilor organici. — Din
fr. carboxyle.