carboanță(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) CARBOÁNȚĂ,carboanțe, s. f. Carboavă. – Din rus. karbovaneț.
carboanță(Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993)) CARBOÁNȚĂ,carboanțe, s. f. (Înv.) Carboavă. – Rus karbovanec.
carboanță(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) carboánță s. f., g.-d. art. carboánței; pl. carboánțe
carboanță(Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929) carboanță f. Mold. V. carboavă:o jumătate de carboanță AL.
carboanță(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) CARBOÁNȚĂ,carboanțe, s. f. Carboavă. — Din rus. karbovaneț.