carboava (Dicționaru limbii românești, 1939)
carboavá (oa dift.) f., pl. e (rus. dial. karbóvec, d. pol. karb, crestătură, care vine d. germ. kerb, kerbe, kerf, karf, crestătură adică „monetă crestată saŭ cu zimțĭ”). Mold. Azĭ pop. Rublă de argint (12 leĭ vechĭ și 20 de parale saŭ, la 1877, 4 fr. și 75 de banĭ). Și carboanță, pl. e (rut. karbóvancĭ, rus. karbóvanec). V. patacă.