carbid (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CARBÍD s. n. Substanță solidă, formată din calciu și carbon, întrebuințată mai ales la fabricarea acetilenei; carbură de calciu. – Din
fr. carbide.carbid (Dicționar de neologisme, 1986)CARBÍD s.n. Carbură de calciu, întrebuințată mai ales la fabricarea acetilenei. [< germ.
Karbid].
carbid (Marele dicționar de neologisme, 2000)CARBÍD s. n. carbură de calciu. (< germ.
Karbid)
carbid (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))CARBÍD s. n. Substanță solidă, cenușie, formată din calciu și carbon, întrebuințată mai ales la fabricarea acetilenei. –
Fr. carbide.carbid (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)carbíd s. n.carbid (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CARBÍD s. n. Substanță solidă, formată din calciu și carbon, folosită mai ales la fabricarea acetilenei; carbură de calciu. — Din
fr. carbide.