carbenă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CARBÉNĂ, carbene, s. f. Compus organic care se găsește în asfalturi; amestec de substanțe de culoare neagră, casante, cu aspect de huilă, care, în cantitate de peste 1% degradează calitățile bitumului. – Din
fr. carbènes.carbenă (Dicționar de neologisme, 1986)CARBÉNĂ s.f. (
Chim.) Compus organic care se găsește în asfalturi. [< fr.
carbènes].
carbenă (Marele dicționar de neologisme, 2000)CARBÉNĂ s. f. compus organic, care se găsește în asfalturi. (< fr.
carbène)
carbenă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)carbénă s. f.,
g.-d. art. carbénei; pl. carbénecarbenă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CARBÉNĂ, carbene, s. f. Compus organic care se găsește în asfalturi; amestec de substanțe de culoare neagră, casante, cu aspect de huilă, care, în cantitate de peste 1%, degradează calitățile bitumului. — Din
fr. carbènes.