caravelă - explicat in DEX

caravelă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CARAVÉLĂ, caravele, s. f. Corabie cu pânze, rapidă, folosită în trecut (de spanioli și de portughezi) pentru călătorii lungi. – Din it. caravella, fr. caravelle.

caravelă (Dicționar de neologisme, 1986)
CARAVÉLĂ s.f. Navă cu vele cu patru catarge, folosită în trecut mai ales de spanioli și de portughezi. ♦ Bastiment turcesc. [< fr. caravelle, it. caravella, cf. port. caravela, sp. carabela].

caravelă (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CARAVÉLĂ s. f. navă rapidă, cu trei catarge și rază mare de acțiune, din sec. XV-XVI. (< fr. caravelle, port. caravela)

caravelă (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
CARAVELĂ (‹ it., fr.) s. f. Velier cu 3-4 catarge, răspîndit în sec. 13-17; a fost folosit de Columb și Vasco da Gama.

caravelă (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
CARAVÉLĂ, caravele, s. f. Corabie cu pânze, folosită în trecut de spanioli și de portughezi. – It. caravella.

caravelă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
caravélă s. f., g.-d. art. caravélei; pl. caravéle

caravelă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CARAVÉLĂ, caravele, s. f. Corabie cu pânze, rapidă, folosită în trecut (de spanioli și de portughezi) pentru călătorii lungi. — Din it. caravella, fr. caravelle.