caragană (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CARAGÁNĂ, caragane, s. f. Arbust ornamental din familia leguminoaselor, originar din Asia, cu frunze compuse și cu flori mari, galbene-aurii (
Caragana arborescens). – Din
fr. caragan.caragană (Dicționar de neologisme, 1986)CARAGÁNĂ s.f. (
Bot.) Arbust ornamental din familia leguminoaselor, originar din Asia, cu frunze compuse și cu flori mari, galbene-aurii. [< fr.
caragan].
caragană (Marele dicționar de neologisme, 2000)CARAGÁNĂ s. f. arbust ornamental din familia leguminoaselor, din Asia, cu frunze compuse și flori mari, galbene-aurii. (< fr.
caragan)
caragană (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)caragánă s. f.,
g.-d. art. caragánei; pl. caragánecaragană (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CARAGÁNĂ, caragane, s. f. Arbust ornamental din familia leguminoaselor, originar din Asia, cu frunze compuse și cu flori mari, galbene-aurii
(Caragona arborescens). — Din
fr. caragan.