capuținer - explicat in DEX

capuținer (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CAPUȚÍNER, capuținere, s. n. (Înv.) Cafea cu lapte. [Var.: capuțín s. n.] – Din germ. Kapuziner.

capuținer (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
CAPUȚÍNER, capuținere, s. n. (Înv.) Cafea cu lapte, conținând mai multă cafea decât lapte. [Var.: capuțín s. n.] – Germ. Kapuziner.

capuținer (Dicționaru limbii românești, 1939)
*capuțíner n., pl. e (germ.). Cafea cu lapte cu caĭmac gros (orĭ cu frișcă). – La 1683, Turciĭ, în fuga lor de la asediu Vieneĭ, părăsise [!] o mare cantitate de boabe de cafea în sacĭ. Austrieciĭ, nefiind pe atuncĭ deprinșĭ cu cafeaŭa, aruncară în Dunăre maĭ toată cantitatea. Cîtă rămăsese nearuncată fu cumpărată de un Polon care trăise în Orient și știa de băutura cafeleĭ. Deschise prima cafenea, dar nu prea avu cliențĭ. Atuncĭ se gîndi s´o strecoare și să-ĭ adauge puțin zahăr și lapte, precum și un caĭmac orĭ niște frișcă care acoperea tot, ca gluga unuĭ capucin. De aceĭa o numi kaputziner. – Pe urmă Polonu se´ntovărăși cu femeĭa Cecila Krapf, care făcea niște chifle foarte bune de consumat cu capuțineru, și de atuncĭ li s´a zis krapfen, de unde vine rom. crafle, gogoși. V. chiflă.

capuținer (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
capuțíner (înv.) s. n., pl. capuțínere

capuținer (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
capuținer m. pahar cu cafea cu lapte. [Termen introdus de chelnerii nemți din Austria].

capuținer (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CAPUȚÍNER, capuținere, s. n. (Înv.) Cafea cu lapte. [Var.: capuțín s. n.] — Din germ. Kapuziner.