căptuși (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CĂPTUȘÍ, căptușesc, vb. IV.
1. Tranz. A executa sau a aplica o căptușeală la o haină, la încălțăminte etc.
2. Tranz. A acoperi un obiect, pe dinăuntru sau pe dinafară, cu un strat de protecție, de izolare etc.; a dota un sistem tehnic cu o căptușeală (
3).
3. Tranz. A îndesa, a ticsi.
4. Tranz. (
Fam.) A pune mâna pe...; a înșfăca. ♦ A bate (zdravăn).
5. Refl. (
Fam.) A se alege cu ceva. – Din
căptuh (
înv. „căptușeală” <
germ.).