captura (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CAPTURÁ, capturez, vb. I.
Tranz. A prinde unități militare inamice; a lua pe cineva prizonier; a dobândi prin luptă bunuri materiale aparținând inamicului. ♦ A prinde un răufăcător. ♦ A prinde (cu ajutorul capcanelor) un animal sălbatic. – Din
fr. capturer.