captura - explicat in DEX

captura (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CAPTURÁ, capturez, vb. I. Tranz. A prinde unități militare inamice; a lua pe cineva prizonier; a dobândi prin luptă bunuri materiale aparținând inamicului. ♦ A prinde un răufăcător. ♦ A prinde (cu ajutorul capcanelor) un animal sălbatic. – Din fr. capturer.

captura (Dicționar de neologisme, 1986)
CAPTURÁ vb. I. tr. A prinde, a lua prizonier; a pune mâna pe materiale de luptă aparținând inamicului. ♦ A prinde un răufăcător. ♦ A prinde în capcană un animal sălbatic. [< fr. capturer].

captura (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CAPTURÁ vb. tr. a prinde, a lua prizonier; a pune mâna pe materiale de luptă aparținând inamicului. ◊ a prinde un răufăcător. ◊ a prinde în capcană un animal sălbatic. (< fr. capturer)

captura (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
CAPTURÁ, capturez, vb. I. Tranz. A prinde unități militare inamice; a lua pe cineva prizonier; a lua materiale aparținând inamicului. ♦ A prinde un răufăcător. ♦ A prinde în capcană un animal sălbatic. – Fr. capturer.

captura (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
capturá (a ~) vb., ind. prez. 3 captureáză

captura (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CAPTURÁ, capturez, vb. I. Tranz. A prinde militari inamici și a-i lua prizonieri; a pune mâna pe bunuri materiale sau arme aparținând inamicului. ♦ A prinde un răufăcător. ♦ A prinde (cu ajutorul capcanelor) un animal sălbatic. — Din fr. capturer.

capturà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
capturà v. a face o captură: a captura o corabie.