captivitate - explicat in DEX

captivitate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CAPTIVITÁTE s. f. Faptul de a fi captiv; starea în care se află un om captiv; prizonierat. – Din fr. captivité, lat. captivitas, -atis.

captivitate (Dicționar de neologisme, 1986)
CAPTIVITÁTE s.f. Lipsă de libertate; prizonierat. [Cf. fr. captivité, lat. captivitas].

captivitate (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CAPTIVITÁTE s. f. faptul de a fi captiv; privare de libertate; prizonierat. ◊ stare de izolare a unor animale de mediul lor natural. (< fr. captivité, lat. captivitas)

captivitate (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
CAPTIVITÁTE s. f. Faptul de a fi captiv; starea în care se află un om captiv. – Fr. captivité (lat. lit. captivitas, -atis).

captivitate (Dicționaru limbii românești, 1939)
*captivitáte f. (lat. captivitas, -átis). Starea celuĭ captiv, prinsoare.

captivitate (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
captivitáte s. f., g.-d. art. captivitắții

captivitate (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
captivitate f. 1. starea celui captiv; 2. fig. servitute, robie.

captivitate (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CAPTIVITÁTE s. f. Faptul de a fi captiv; starea în care se află un om captiv; prizonierat. — Din fr. captivité, lat. captivitas, -atis.