captiva (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CAPTIVÁ, captivez, vb. I.
Tranz. 1. A face captiv.
2. A preocupa în mod intens; a absorbi. – Din
fr. captiver.captiva (Dicționar de neologisme, 1986)CAPTIVÁ vb., I. tr. A atrage, a fermeca, a cuceri (pe cineva). [< fr.
captiver].
captiva (Marele dicționar de neologisme, 2000)CAPTIVÁ vb. tr. a face captiv. ◊ a preocupa intens, a absorbi; a fermeca, a cuceri (pe cineva). (< fr.
captiver, lat.
captivare)
captiva (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))CAPTIVÁ, captivez, vb. I.
Tranz. A produce asupra cuiva o impresie puternică; a cuceri, a fermeca, a subjuga. –
Fr. captiver (
lat. lit. captivare).
captiva (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)captivá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
captiveázăcaptivà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)captivà v.
fig. a ademeni, a fermeca.
captiva (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CAPTIVÁ, captivez, vb. I.
Tranz. 1. A atrage, a fermeca, a cuceri (pe cineva).
2. A preocupa în mod intens; a absorbi. — Din
fr. captiver.