captiva - explicat in DEX

captiva (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CAPTIVÁ, captivez, vb. I. Tranz. 1. A face captiv. 2. A preocupa în mod intens; a absorbi. – Din fr. captiver.

captiva (Dicționar de neologisme, 1986)
CAPTIVÁ vb., I. tr. A atrage, a fermeca, a cuceri (pe cineva). [< fr. captiver].

captiva (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CAPTIVÁ vb. tr. a face captiv. ◊ a preocupa intens, a absorbi; a fermeca, a cuceri (pe cineva). (< fr. captiver, lat. captivare)

captiva (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
CAPTIVÁ, captivez, vb. I. Tranz. A produce asupra cuiva o impresie puternică; a cuceri, a fermeca, a subjuga. – Fr. captiver (lat. lit. captivare).

captiva (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
captivá (a ~) vb., ind. prez. 3 captiveáză

captivà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
captivà v. fig. a ademeni, a fermeca.

captiva (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CAPTIVÁ, captivez, vb. I. Tranz. 1. A atrage, a fermeca, a cuceri (pe cineva). 2. A preocupa în mod intens; a absorbi. — Din fr. captiver.