captivare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CAPTIVÁRE s. f. Faptul de
a captiva. –
V. captiva.captivare (Dicționar de neologisme, 1986)CAPTIVÁRE s.f. Acțiunea de a captiva. [<
captiva].
captivare (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))CAPTIVÁRE s. f. Faptul de
a captiva.captivare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)captiváre s. f.,
g.-d. art. captivắriicaptivare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CAPTIVÁRE s. f. Faptul de
a captiva. —
V. captiva.