capta (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CAPTÁ, captez, vb. I.
Tranz. A aduna, a colecta lichide sau gaze într-un tub, într-un rezervor, într-un bazin etc. ♦ A intercepta, a izbuti să audă ceva. ♦
Fig. A atrage, a ademeni pe cineva; a încerca să obțină, să câștige ceva printr-un anumit mijloc. – Din
fr. capter, lat. captare.capta (Dicționar de neologisme, 1986)CAPTÁ vb. I. tr. 1. A aduna, a colecta (fluide) într-un rezervor sau în tuburi.
2. (
Fig.) A câștiga, a atrage (pe cineva) de partea sa cu ajutorul unor șiretlicuri. [< fr.
capter, cf. lat.
captare].
capta (Marele dicționar de neologisme, 2000)CAPTÁ vb. tr. 1. a aduna, a colecta într-un rezervor sau în tuburi. ◊ a intercepta, a prinde să audă ceva. 2. (fig.) a fascina; a atrage (pe cineva) de partea sa. (< fr.
capter, lat.
captare)
capta (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))CAPTÁ, captez, vb. I.
Tranz. A aduna, a colecta lichide sau gaze într-un tub sau într-un rezervor. ♦
Fig. A atrage, a ademeni pe cineva. –
Fr. capter (
lat. lit. captare).
capta (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)captá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
capteázăcapta (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CAPTÁ, captez, vb. I.
Tranz. A aduna, a colecta lichide sau gaze într-un tub, într-un rezervor, într-un bazin etc. ♦ A intercepta, a izbuti să audă ceva. ♦
Fig. A atrage, a captiva pe cineva; a încerca să obțină, să câștige ceva printr-un anumit mijloc. — Din
fr. capter, lat. captare.captà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)captà v.
1. a obține prin mijloace viclene;
a capta un testament; 2. a afla prin săpături izvorul unei ape minerale;
3. Geogr. a se contopi bazinul unui rîu cu al altuia.