capităluță (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CAPITĂLÚȚĂ, capităluțe, s. f. Nume dat literelor de tipar majuscule care au aceleași dimensiuni cu literele obișnuite din corpul respectiv. – [Literă]
capitală +
suf. -uță.capităluță (Dicționar de neologisme, 1986)CAPITĂLÚȚĂ s.f. (
Poligr.) Literă de tipar majusculă, care este de aceeași înălțime cu litera mică din același corp. [<
capitală +
-uță].
capităluță (Marele dicționar de neologisme, 2000)CAPITĂLÚȚĂ s. f. literă de tipar majusculă, de aceeași înălțime cu litera mică din același corp. (< capitală
2 /2/ + -uță)
capităluță (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)capitălúță s. f.,
g.-d. art. capitălúței; pl. capitălúțecapităluță (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CAPITĂLÚȚĂ, capităluțe, s. f. Literă de tipar majusculă cu aceleași dimensiuni cu literele obișnuite din corpul respectiv. — [Literă]
capitală +
suf. -uță.