capital (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CAPITAL1, (
1)
capitaluri, s. n. 1. Avuție sub formă de bani, de mărfuri, de bunuri materiale în genere.
2. Bani, sumă (mare) de bani (investiți într-o afacere). ♦
Capital de cunoștințe = suma cunoștințelor pe care le posedă cineva; experiență. – Din
fr. capital, germ. Kapital.capital (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CAPITÁL2, -Ă, capitali, -e, adj. 1. De primă importanță, de frunte; fundamental, esențial. ◊
Reparație capitală = refacere a părților esențiale ale unei clădiri, ale unei mașini etc. ◊
Expr. A (
o)
lua de capital = a acorda o importanță exagerată unui fapt, unei afirmații etc.
2. (Despre caractere tipografice; adesea substantivat,
f.) De dimensiuni mai mari decât litera obișnuită și cu o formă, de obicei, diferită; (despre litere) majuscul, verzal.
3. (În
expr.)
Pedeapsă capitală = pedeapsă cu moartea. – Din
fr. capital.capital (Dicționar de neologisme, 1986)CAPITÁL s.n. 1. Valoare care produce plusvaloare; categorie economică ce reflectă relația socială de subordonare a muncitorului salariat de către capitalist.
2. (
Fig.) Clasa capitaliștilor; capitalism.
3. (
Curent) Bani, sumă mare de bani investită într-o afacere; bunuri, valori. ◊
Capital de cunoștințe = suma cunoștințelor pe care le posedă cineva; experiență. [Pl.
-luri. / < fr.
capital, cf. germ.
Kapital].
capital (Dicționar de neologisme, 1986)CAPITÁL, -Ă adj. 1. Foarte important, fundamental, esențial.
2. (
Despre caractere tipografice) Cu dimensiuni mai mari decât litera obișnuită; majuscul, verzal.
3. De moarte; care privește viața sau moartea. ◊
Pedeapsă capitală = pedeapsă cu moartea. [< fr.
capital, cf. it.
capitale, lat.
capitalis <
caput – cap].
capital (Marele dicționar de neologisme, 2000)CAPITÁL1 s. n. 1. relație socială de producție care presupune existența proprietății capitaliste asupra mijloacelor de producție și folosirea forței de muncă drept marfă, care creează plusvaloarea. 2. valoare care, datorită productivității și rentabilității muncii, produce plusvaloare. 3. (fig.) clasa capitaliștilor; capitalism. 4. sumă de bani investită într-o afacere; bunuri, valori. ◊ ansamblu de bunuri intelectuale, spirituale, morale. ♦ ~ de cunoștințe = suma cunoștințelor pe care le posedă cineva; experiență. (< fr.
capital, germ.
Kapital)
capital (Marele dicționar de neologisme, 2000)CAPITÁL2, -Ă adj. 1. foarte important, fundamental, esențial. 2. (despre caractere tipografice; și s. f.) cu dimensiuni mai mari decât litera obișnuită; majuscul, verzal. 3. pedeapsă ~ă = pedeapsă cu moartea. (< fr.
capital, lat.
capitalis)
capital (Dicționar de argou al limbii române, 2007)capital capitaluri s. n. 1. (
intl.) cazier judiciar, antecedente penale.
2. (
deț.) fese de homosexual.
capital (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)CAPITAL 1. Bogăție, sumă mare de bani, patrimoniu.
2. Sumă de bani constituind elementul principal al unei datorii.
3. P. ext. Ansamblul resurselor acumulate la nivel micro- sau macro-economic.
4. Ansamblul valorilor materiale, spirituale rezultate din activitatea umană și și totalitatea valorilor financiare deținute de o persoană, întreprindere, țară, utilizate în scopul obținerii unui venit. Din punct de vedere al rolului și modului de valorificare în circuitul economic,
c. se diferențiază în
c. productiv și
c. financiar. ♦
C. productiv (factor de producție) cuprinde
c. real (bunuri de
c. tangibil) și
c. uman (bunuri de
c. intangibil).
C. real (valorile materiale sub forma mijloacelor de producție folosite la obținerea altor bunuri de
c. și a bunurilor de consum) este format din
c. fix (mașini, utilaje, instalații, echipamente, construcții etc., care participă la mai multe cicluri de producție, depreciiindu-se treptat) și
c. circulant (materii prime, combustibili, semifabricate, care se consumă într-un singur ciclu de producție).
C. uman include valorile spirituale productive sub forma calificării profesionale, a cunoștințelor încorporate în forța de muncă prin investiții în educație, învățămînt, cultură, sănătate etc., care sporesc eficiența muncii.
C. financiar reprezintă ansamblul
c. bănesc și al hîrtiilor de valoare.
C. bănesc include
c. lichid (cantitatea de bani necesară cumpărării de
c. real și creșterii stocului de
c.) și
c. de împrumut (credite). Hîrtiile de valoare cuprind acțiuni, obligațiuni etc. Din punctul de vedere al eficienței economice
c. se împarte în
c. utilizat, consumat și acumulat.
C. utilizat semnifică valoarea totală a a resurselor economice folosite în procesele productive și de distribuire a bunurilor și serviciilor, provenite din
c. subscris (
c. vărsat la înființarea firmei), părți din profitul realizat, emisiuni de acțiuni, înprumuturi pe diferite termene, vînzări de acțiuni.
C. consumat reprezintă valoarea recuperată din amortizările anuale, inclusă în costul de producție.
C. acumulat desemnează sporul de
c. obținut în urma procesului de acumulare și al investițiilor nete. ♦
C. brut = masa echipamentelor în expresie valorică.
C. monetar = valoarea ansamblului fondurilor disponibile exprimată în unități monetare.
C. intensiv = metodă productivă care folosește mai mult
c. real în comparație cu cel uman pe unitate de produs.
C. flotant = parte a
c. unei societăți pe acțiuni care nu este deținută de acționarii ce controlează societatea, fiind disponibilă în orice moment pentru vînzare-cumpărare de acțiuni pe piața de valori.
C. individual = patrimoniul firmei unui singur agent economic.
C. social (nominal) = patrimoniul aflat în proprietatea întreprinzătorilor asociați sau al unei societăți pe acțiuni; infrastructura unei economii naționale.
C. permanent =
c. propriu (
c. social plus rezerve) la care se adaugă creditele pe termen lung și mediu.
C.-risc = parte a
c. unei firme investit într-o afacere riscantă, dar cu un profit probabil mare. În funcție de domeniul activității economice,
c. se diferențiază în
c. industrial (v.
industrial),
c. comercial (v.
comercial) etc.
5. (În teoria marxistă) Rezultat al muncii colective însușit de proprietarii mijloacelor de producție, reprezentînd sursă a plusvalorii extorcate producătorilor direcți (salariaților) și a valorii; cuprinde:
c. constant (mijloace de producție) și
c. variabil (parte a
c. investit în cumpărarea forței de muncă).
capital (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))CAPITAL1, (1) capitaluri, s. n. 1. Raport social de producție care se stabilește între capitaliști, proprietari ai mijloacelor de producție, și proletari, lipsiți de mijloace de producție și de subzistență și nevoiți, pentru a-și câștiga existența, să-și vândă forța de muncă, ca pe o marfă, celor care îi exploatează; valoare care produce plusvaloare.
2. Fig. Clasa capitaliștilor; capitalism.
3. Bani, sumă (mare) de bani (investiți într-o afacere). ◊
Capital de cunoștințe = suma cunoștințelor pe care le posedă cineva; experiență. –
Fr. capital.capital (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))CAPITÁL2, -Ă, capitali, -e, adj. 1. De primă importanță, de frunte; fundamental, esențial. ◊
Reparație capitală = refacere a părților importante ale unei clădiri, ale unei mașini etc.
2. (Despre caractere tipografice; adesea substantivat,
f.) De dimensiuni mai mari decât litera obișnuită și cu o formă de obicei diferită; (despre litere) majuscul.
3. (În
expr.)
Pedeapsă capitală = pedeapsă cu moartea. –
Fr. capital.