capitulație (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CAPITULÁȚIE, capitulații, s. f. Convenție prin care un stat stabilea un regim de privilegii pentru cetățenii străini aflați pe teritoriul său. [
Var.: (
înv.)
capitulațiúne s. f.] – Din
fr. capitulation.capitulație (Dicționar de neologisme, 1986)CAPITULÁȚIE s.f. (
Ist.) Convenție care asigură supușilor unui stat anumite privilegii pe teritoriul altui stat. ♦ Convenție impusă de către o țară capitalistă unei țări semicoloniale, prin care se obțin anumite privilegii pentru cetățenii săi stabiliți acolo. [Gen.
-iei, var.
capitulațiune s.f. / cf. fr.
capitulation, it.
capitulazione].
capitulație (Marele dicționar de neologisme, 2000)CAPITULÁȚIE s. f. convenție internațională unilaterală, care asigură pentru cetățenii unui stat anumite privilegii pe teritoriul altui stat. (< fr.
capitulation)
capitulație (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))CAPITULÁȚIE, capitulații, s. f. Convenție impusă unei țări semicoloniale de către o țară (capitalistă), în virtutea căreia aceasta obține anumite privilegii pentru cetățenii săi stabiliți acolo. [
Var.: (
înv.)
capitulațiúne s. f.] –
Fr. capitulation.capitulație (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)capituláție (convenție)
(-ți-e) s. f.,
art. capituláția (-ți-a), g.-d. art. capituláției; pl. capituláții, art. capituláțiile (-ți-i-)capitulație (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CAPITULÁȚIE, capitulații, s. f. Convenție prin care un stat stabilește un regim de privilegii pentru cetățenii străini aflați pe teritoriul său. [
Var.: (
înv.)
capitulațiúne s. f.] — Din
fr. capitulation.