capitulant (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CAPITULÁNT, -Ă, capitulanți, -te, s. m. și
f. Persoană care capitulează; capitulard. – Din
rus. kapituliant.capitulant (Dicționar de neologisme, 1986)CAPITULÁNT, -Ă s.m. și f. Cel care capitulează ușor în fața adversarului; (
fig.) cel care părăsește ușor o poziție; capitulard. [< fr.
capitulant].
capitulant (Marele dicționar de neologisme, 2000)CAPITULÁNT, -Ă s. m. f. cel care capitulează; capitulard. (< rus.
kapitulant)
capitulant (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))CAPITULÁNT, -Ă, capitulanți, -te, s. m. și
f. Persoană gata să cedeze cu ușurință în fața unui adversar; persoană care părăsește o poziție ideologică, care își reneagă principiile și tovarășii de luptă. –
Fr. capitulant.capitulant (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)capitulánt (rar)
s. m.,
pl. capitulánțicapitulant (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CAPITULÁNT, -Ă, capitulanți, -te, s. m. și
f. (Rar) Persoană care capitulează; capitulard. — Din
rus. kapituliant.