capitul (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CAPÍTUL1, capituli, s. m. 1. Corpul canonicilor unei catedrale catolice. ♦ Adunare a canonicilor. ♦ Adunare de călugări sau de alți clerici catolici.
2. Loc în care se țin asemenea adunări. – Din
it. capitulo.capitul (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CAPÍTUL2, capitule, s. n. Inflorescență al cărei receptacul este întins ca un taler, purtând numeroase flori apropiate unele de altele. – Din
fr. capitule, lat. capitulum.capitul (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CAPÍTUL3 s. n. v. capitol.capitul (Dicționar de neologisme, 1986)CAPÍTUL2 s.n. v.
capitol.
capitul (Dicționar de neologisme, 1986)CAPÍTUL s.m. Corpul canonicilor unei catedrale catolice. ♦ Adunare a canonicilor. ♦ Adunare de călugări sau de alți clerici catolici. ♦ Loc unde se țin adunări de felul acestora. [< it.
capitulo, cf. lat.
capitulum].
capitul (Dicționar de neologisme, 1986)CAPÍTUL1 s.n. Tip de inflorescență cu numeroase flori apropiate unele de altele, reunite într-un receptacul în formă de taler. [Cf. lat.
capitulum – căpușor, fr.
capitule].
capitul (Marele dicționar de neologisme, 2000)CAPÍTUL1 s. m. corpul canonicilor unei catedrale catolice, pentru organizarea cultului și administrarea catedralei și a bisericilor din oraș. ◊ adunare a canonicilor. ◊ adunare de călugări sau de alți clerici catolici; locul unde se ține. (< it.
capitulo)
capitul (Marele dicționar de neologisme, 2000)CAPÍTUL2 s. n. inflorescență racemoasă cu numeroase flori reunite într-un receptacul. (< fr.
capitule, lat.
capitulum)
capitul (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))CAPÍTUL1 s. n. v. capitol.capitul (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))CAPÍTUL2, capitule, s. n. Inflorescență al cărei receptacul este întins ca un taler, purtând numeroase flori apropiate unele de altele. –
Fr. capitule (
lat. lit. capitulum).