capitula (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CAPITULÁ, capitulez, vb. I.
Intranz. (Despre o armată,
p. ext. despre un stat) A înceta ostilitățile și a se preda învingătorului, în condițiile dictate de acesta. ♦
Fig. (Despre oameni) A da înapoi în fața piedicilor sau a greutăților; a nu mai continua o acțiune, o discuție; a ceda. – Din
fr. capituler, lat. capitulare.capitula (Dicționar de neologisme, 1986)CAPITULÁ vb. I. intr. (
Despre o armată, un stat etc.) A depune armele, a se preda învingătorului. ♦ (
Fig.) A da înapoi, a ceda, a se da învins. [< fr.
capituler].
capitula (Marele dicționar de neologisme, 2000)CAPITULÁ vb. intr. (despre un beligerant) a înceta ostilitățile, predându-se învingătorului. ◊ (fig.; despre oameni) a ceda, a se da învins. (< fr.
capituler, lat.
capitulare)
capitula (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))CAPITULÁ, capitulez, vb. I.
Intranz. (Despre o armată,
p. ext. despre un stat) A se preda învingătorului, în condițiile dictate de acesta. ♦
Fig. A da înapoi în fața piedicilor sau a greutăților; a ceda. –
Fr. capituler (
lat. lit. capitulare).
capitula (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)capitulá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
capituleázăcapitulà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)capitulà v.
1. a trata pentru supunerea unei cetăți;
2. fam. a cădea la învoială, a ceda o parte din drepturile sale.
capitula (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CAPITULÁ, capitulez, vb. I.
Intranz. (Despre o armată,
p. ext. despre un stat) A înceta ostilitățile și a depune armele. ♦
Fig. (Despre oameni) A da înapoi în fața piedicilor sau a greutăților; a nu mai continua o acțiune, o discuție; a ceda. — Din
fr. capituler, lat. capitulare.