capitație (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CAPITÁȚIE, capitații, s. f. Impozit, sub formă de cote fixe, perceput, în evul mediu, pe fiecare cap de locuitor. – Din
fr. capitation, lat. capitatio.capitație (Dicționar de neologisme, 1986)CAPITÁȚIE s.f. (
Ist.) Impozit feudal care se plătea pe cap de locuitor. [Gen.
-iei, var.
capitațiune s.f. / cf. fr.
capitation < lat.
caput – cap].
capitație (Marele dicționar de neologisme, 2000)CAPITÁȚIE s. f. (în sclavagism, la romani și în feudalism) impozit care se plătea pe cap de contribuabil. (< fr.
capitation, lat.
capitatio)
capitație (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))CAPITÁȚIE, capitații, s. f. (În orânduirea feudală) Impozit pe care îl plătea cineva pentru persoana sa. –
Fr. capitation (
lat. lit. capitatio, -onis).
capitație (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)capitáție (-ți-e) s. f.,
art. capitáția (-ți-a), g.-d. art. capitáției; pl. capitáții, art. capitáțiile (-ți-i-)capitație (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CAPITÁȚIE, capitații, s. f. Impozit direct, perceput în Evul Mediu, sub formă de cote fixe, pe cap de contribuabil. — Din
fr. capitation, lat. capitatio.