capelare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CAPELÁRE, capelări, s. f. (
Mar.) Acțiunea de
a capela; capelatură. –
V. capela.capelare (Dicționar de neologisme, 1986)CAPELÁRE s.f. (
Mar.) Acțiunea de a capela; capelatură. [<
capela].
capelare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CAPELÁRE, capelări, s. f. (
Mar.) Acțiunea de
a capela, capelatură. —
V. capela.