capela (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CAPELÁ, capelez, vb. I.
Tranz. A lega un cablu sau o parâmă de un catarg. – Din
fr. capeler.capela (Dicționar de neologisme, 1986)CAPELÁ vb. I. tr. (
Mar.) A lega un cablu sau o parâmă de un catarg, de o vergă. [< fr.
capeler].
capela (Marele dicționar de neologisme, 2000)CAPELÁ vb. tr. a lega o parâmă de un catarg, de o vergă, pentru a le susține. (< fr.
capeler)
capela (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))CAPELÁ, capelez, vb. I.
Tranz. A lega un cablu sau o parâmă de un catarg. –
Fr. capeler.capela (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)capelá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
capeleázăcapela (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CAPELÁ, capelez, vb. I.
Tranz. A lega o parâmă de un catarg. — Din
fr. capeler.