capelan (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CAPELÁN, capelani, s. m. Preot al unei capele
2 catolice (ajutor al parohului unei biserici) – Din
it. cappellano.capelan (Dicționar de neologisme, 1986)CAPELÁN s.m. Preot care slujește într-o capelă (catolică). [< it.
cappellano].
capelan (Marele dicționar de neologisme, 2000)CAPELÁN s. m. preot catolic care slujește într-o capelă. (< it.
cappellano)
capelan (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))CAPELÁN, capelani, s. m. Preot al unei capele
2 catolice (ajutor al parohului unei biserici) –
It. cappellano.capelan (Dicționaru limbii românești, 1939)*capelán m. (it.
cappellano, fr.
chapelain, d. lat.
capellanus). Preutu [!] uneĭ capele.
capelan (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)capelán s. m.,
pl. capelánicapelan (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)capelan m. preot care oficiază într’o capelă.
capelan (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CAPELÁN, capelani, s. m. (În Biserica romano-catolică și Biserica anglicană) Preot neatașat unei parohii, slujitor la o capelă. — Din
it. cappellano.