canotier (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CANOTIÉR, -Ă, canotieri, -e, s. m. și
f. (Rar) Canotor. [
Pr.:
-ti-er] – Din
fr. canotier.canotier (Dicționar de neologisme, 1986)CANOTIÉR, -Ă s.m. și f. Sportiv care practică canotajul; canotor. [Pron.
-ti-er. / < fr.
canotier].
canotier (Marele dicționar de neologisme, 2000)CANOTIÉR, -Ă s. m. f. canotor. (< fr.
canotier)
canotier (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)canotiér (rar)
(-ti-er) s. m.,
pl. canotiéricanotier (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CANOTIÉR, -Ă, canotieri, -e, s. m. și
f. (Rar) Canotor. [
Pr.:
-ti-er] — Din
fr. canotier.