canotaj (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CANOTÁJ s. n. Nume dat sporturilor nautice care se practică în ambarcații puse în mișcare cu ajutorul vâslelor. ◊
Canotaj academic = ramură a sporturilor nautice care se practică pe schifuri și pe giguri
1. – Din
fr. canotage.canotaj (Dicționar de neologisme, 1986)CANOTÁJ s.n. Sportul vâslitului. ◊
Canotaj academic = sport nautic care se practică pe schifuri și pe giguri. [< fr.
canotage].
canotaj (Marele dicționar de neologisme, 2000)CANOTÁJ s. n. sport nautic cu ambarcații conduse cu rame. ♦ ~ academic = sport nautic care se practică pe schifuri și pe giguri. (< fr.
canotage)
canotaj (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))CANOTÁJ s. n. Sportul vâslitului. –
Fr. canotage.canotaj (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)canotáj s. n.canotaj (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CANOTÁJ s. n. Nume dat sporturilor nautice care se practică în ambarcațiuni puse în mișcare cu ajutorul vâslelor. ◊
Canotaj academic = ramură a sporturilor nautice care se practică pe schifuri și pe giguri
1. — Din
fr. canotage.