cânepioară (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CÂNEPIOÁRĂ, cânepioare, s. f. 1. Diminutiv al lui cânepă.
2. Plantă erbacee cu tulpina înaltă, cu frunze lobate și cu flori roșietice; cânepa-codrului (
Eupatorium cannabinum). –
Cânepă +
suf. -ioară.